Agricultura - ferma de ingrasat tineret ovin - reportaj
Intr-un material special, revista ABC Agricol prezinta informatii utile despre cum se poate înfiinţa şi cum funcţionează o fermă de îngrăţat tineret ovin.

1. Îngraşarea intensivă a mieilor

Pentru mărirea rentabilităţii creşterii ovinelor, este necesar ca întregul efectiv de miei disponibili pentru sacrificare să fie supus îngrăşării, în scopul valorificării acestora la greutăţi mari şi la preţuri cât mai avantajoase. Mieii introduşi la îngrăşat trebuie să aibă vârsta minimă de 45 de zile, iar greutatea medie a lotului introdus în exploataţie să nu fie sub 12 kg greutate vie.

Mieii cumpăraţi pentru a fi crescuţi şi îngrăşaţi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii zootehnice şi sanitare veterinare: Să aibă vârsta minimă de 45 de zile şi o greutate vie de minimum 12 kg/cap; Să fie obişnuiţi, de către crescător, să consume fân şi concentrate; Să provină din gospodării sau exploataţii indemne de boli infecto-contagioase şi parazitare; Transportul mieilor să fie însoţit de bilet de adeverire a proprietăţii şi de certificat sanitar veterinar;

2. Pregătirea adăposturilor pentru creştere şi îngrăşare presupune:

a. Amenajarea sectorului de primire (recepţie) a mieilor este format dintr-un răscol cu boxe de lotizare, cântar, baze pentru efectuarea tratamentelor antiscabioase şi pododermatitelor.

În situaţia în care tratamentele antiscabioase se efectuează cu „IVOMEC”, baia se exclude din fluxul tehnologic, însă se menţine spaţiul pentru prevenirea sau tratarea pododermatitelor.

b. Amenajarea tronsoanelor. Este o operaţiune de bază în care se urmăreşte asigurarea unui confort în ce priveşte odihna mieilor şi asigurarea, în acelaşi timp, a furajării şi adăpării corespunzătoare a acestora, astfel: Se face curăţenia mecanică a adăposturilor (tronsoanelor) şi a incintei unităţii; Se verifică obligatoriu integritatea constructivă a grătarelor şi funcţionalitatea acestora, având în vedere că la grătarele de lemn distanţa între şipci trebuie să fie de 20-22 mm, iar barele de 12.

De asemenea, rezultate bune pot da şi grătarele construite din fier beton, în aceleaşi condiţii, numai atunci când distanţa între bare este respectată. Adăpătoarea este construită din tablă sub formă de uluc în care unul din capete se instalează un sistem pentru menţinerea apei la nivel constant pe baza unui flotor care deschide sau închide debitul de apă; Amenajarea boxelor de creştere şi îngrăşare a mieilor, în aşa fel încât acestea să aibă o suprafaţă de 24 m2. Despărţirea boxelor se face cu panouri de sârmă prinse pe un cadru de lemn şi cu posibilităţi de reglare, în special a celor care fac limitarea la iesle; Asiguarea utilajelor pentru prepararea hranei şi instalarea acestora pe fluxul tehnologic. De asemenea, este necesar a se procura utilaje pentru distribuirea furajelor; Efectuarea dezinfecţiei generale şi asigurarea bazelor pentru izolarea animalelor bolnave sau suspecte de boală;

3. Sistemul intensiv de creştere şi îngrăşare preconizat

Are în vedere producerea unui miel crescut şi îngrăşat la vârsta timpurie de 5-6 luni şi la greutate de 45 kg/cap, într-o perioadă de 100 de zile de furajare de discreţie. În această perioadă, dacă furajele sunt de bună calitate şi administrate la discreţie, unitatea ar putea realiza următorii indicatori tehnici şi economici: Mieii preluaţi la greutatea de 12 kg/cap ajung la sfârşitul perioadei la 45 kg/cap, înregistrând un spor de creştere pe perioadă de 33 kg, adică un spor mediu zilnic de 330 grame/cap, cu un consum specific de 4,3-4,5 UN/kg spor.

Tehnologia de creştere şi îngrăşare se face fazial, şi anume: Faza I sau faza de acomodare a mieilor pe tronson are o durată de 10 zile . În această perioadă este necesar a se înregistra un spor mediu zilnic de 220 grame. Faza II de creştere şi îngrăşare are o durată de 70 de zile, în care se înregistrează un spor mediu zilnic de 340 grame, aşa fel încât mieii, din faza de acomodare, care au ajuns la greutatea de 14, 2 kg, să ajungă la sfârşitul perioadei la 38 kg/cap. Faza III, de finisare, are o durată de 20 de zile, timp în care se înregistrează un spor mediu zilnic de 350 grame pe cap, iar mieii de la sfârşitul perioadei ajung la 45 kg/cap. Furajele se adminstrează în amestec de două ori pe zi, aşa fel încât să se poată asigura o furajare la discreţie.

4. Condiţii zootehnice necesare a se respecta:

a. Administrarea amestecului de furaje de două ori pe zi, astfel încât prin aceasta să se asigure furajarea la discreţie a mieilor, adică dimineaţa şi seara, fără a provoca stare de stres la animale.

b. Se interzice cu desăvârşire administrarea de furaje în tainuri mici şi dese pentru evitarea stresului şi favorizarea înghesuirii repetate a mieilor la iesle şi provocarea de accidente.

c.Curăţirea ieslei din două în două zile, dimineaţa înainte de administrarea furajelor în amestec.

d. Verificarea zilnică a funcţionalităţii adăpătorilor cu nivel constant, prin verificarea flotoarelor şi curăţirea ulucelor.

e.Asigurarea unui stoc de furaje, în amestec, necesar pentru o săptămână, în scopul evitării golurilor de furajare.

f. Asigurarea suplimentară a sărurilor minerale, prin montarea unor suporţi cu sare, câte unul la fiecare boxă.

g. Verificarea zilnică, pe fiecare boxă, a stării de sănătate, dimineaţa şi seara, izolarea animalelor bolnave şi anunţarea medicului veterinar de circumscripţie.

5. Pregătirea animalelor pentru livrare în viu sau la tăiere

Cu 3-4 săptămâni înainte de livare sau tăiere, tineretul se tunde. Dacă animalele se livrează în viu, pregătirea acestora constă în efectuarea tratamentelor preventive antiparazitare şi efectuarea vaccinărilor preventive, prevăzute în actele normative în vigoare (a se consulta medicul veterinar de circumscripţie din zonă).

În timpul perioadei de creştere şi îngrăşare intensivă a mieilor este necesar a se efectua următoarele acţiuni sanitare veterinare :

1. Dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea adăposturilor înainte de populare.

2. Efectuarea examenului clinic individual, în momentul afluirii, şi izolarea animalelor bolnave.

3. Controlul parazitologic de supraveghere, la afluire şi apoi periodic.

4. Vaccinarea anticorbunoasă în prima lună de afluire.

5. Vaccinarea obligatorie contra anaerobiozelor.

6. Efectuarea tratamentelor profilactice pentru pododermatite,imediat după afluire.

7. Realizarea tratamentelor contra moneziozei, după afluire, când mieii încep să consume furaje.

8. Efectuarea tratamentelor contra strongilatozelor pulmonare şi gastrointestinale şi contra fascialozeil, în funcţie de examenele parazitologice.

9. Controlul calităţii furajelor şi determinarea principiilor nutritivi prin prelevarea de probe şi trimiterea acestora la laboratoare autorizate în acest sens.

Adrian Dragomir, revista ABC Agricol,
partener www.SMARTfinancial.ro